În anul 2015, din cele 320 de orașe ale României, doar 67 mai dispuneau de sistem centralizat de termoficare. Chiar dacă mult timp s-a întreținut ideea că sistemele centralizate ar trebui să fie mai eficiente, asta nu s-a întâmplat în realitate. Probabil această gândire este tot o reminescență a comunismului, perioadă în care deși în fiecare an se anunța producție record la grâu, românii cumpărau pâinea pe cartelă, fiind limitați la o jumătate de pâine pe zi.
Cu toate că prețul căldurii plătit de populație a fost întotdeauna subvenționat, primăriile acordând și până la 50% subvenție din pretul gigacaloriei, incălzirea în sistemul centralizat a ajuns să fie mai scumpă decât încălzirea cu centrală proprie pe gaz sau cu un sistem de pompe de caldură.
Unele din motivele pentru care încălzirea în sistem centralizat a ajuns foarte scumpă este corupția, proasta admnistrare și lipsa investitiilor, dar în țară există și cazuri în care s-a investit în termocentrale noi, s-au reabilitat rețelele de transport, punctele termice, ba chiar cazuri unde producerea de energie termică a fost concesionată și aceștia au instalat centrale de cartier, și unde prețul gicacaloriei depășește cu mult costul de producere al unei gigacalorii produsă cu o centrală de apartament, cu tot cu subvenția primită. Daca această subvenție nu ar mai exista, prețul unei gigacalorii produse în sistem centralizat s-ar apropia sau ar depăși costul unei gigacalorii produse pe curent în regim propriu ( centrală proprie pe curent, radiatoare, convectoare, etc ), acesta fiind considerat cel mai scump mod de a produce căldură.
S-ar putea ca însuși modul în care este gândit sistemul centralizat de alimentare cu energie termică să nu fie viabil pentru realitatea energetică din prezent. Să luăm pe rând componentele sistemului centralizat și să înțelegem de ce tot mai multe orașe renunță la el.
Centralele termice sunt vechi și ineficiente, iar investițiile în altele noi nu se justifică
În mai toate cazurile, termocentralele ce produc energia termică pentru oraș sunte vechi, ineficiente, iar întreținerea și reparațiile sunt costisitoare. Centralele vechi functionează cu termenul de expirare depășit, sau aflându-se într-o stare precară. Costurile generate de întreținerea termocentralelor vechi, sau de pierderile generate de faptul că tehnologia este depășită sunt plătite tot de noi, chiar dacă ele vin sub formă de subvenție de la primărie, plată directă sub formă de ajutor de stat de la minister, sau ca taxă de co-generare plătită de toți consumatorii de energie electrică.
Chiar dacă pretul plătit de populație nu este unul mic, la care se mai adaugă și subvenția plătită de primărie, centralele termice au acumulat datorii foarte mari și au ajuns în situația de incapacitate de plată. Asta înseamnă că, din cauza celor enumerate mai sus, costul real de producție al unei gigacalorii este mult mai mare decât cel oficial. Ascunzând acest cost prin diferite tertipuri adminstrative nu facem decât să ne furăm singuri căciula, aceste costuri ajungând să fie plătite, direct sau indirect, tot de noi, beneficiarii acestui sistem.
Ar putea fi luată în calcul varianta construirii unor noi termocentrale, mai eficiente, mai sigure și mai puțin poluante. Chiar dacă astfel ar putea fi redus costul producerii energiei termice, costul pentru realizarea investitiei va trebui și el plătit tot de către locuitori, și trebuie făcute calcule dacă prețul final în care este inclusă și investiția este mai bun decât prețul pentru sisteme individuale de producere a energiei termice ( centrale individuale ). Sunt cazuri în care s-au construit termocentrale noi, pe gaz sau pe hidrocarburi, dar costul de producție al unei gigacalorii este tot mare, în jur de 350 ron, comparat cu un cost de producere al unei gigacalorii cu centrala individuală pe gaz care e în jur de 200 ron.
În Botoșani termocentrala a fost adusă la standarde europene, au fost aduse echipamente performante din Austria, compania care o administrează se laudă cu costuri foarte mici de producție, însă pretul final înainte de a se aplica subvenția este de 360 ron pentru o gigacalorie.
Spre exemplu, în Drobeta Turnu Severin s-a încercat construirea unei noi termocentrale pe gaz, mai aproape de oraș, și, pe hârtie, mai eficientă. Costul estimat pentru constructie era de 20 de milioane de euro, asta înseamna 512 euro pentru fiecare din cei 39,000 de abonati ( pe hartie ), care îi are orasul. Această sumă se apropie foarte mult de pretul unei centrale individuale de apartament care funcționează pe gaz, sau de pretul unui aparat de aer condiționat cu inverter.
Transportul agentului termic pe distanțe mari generează pierderi și trebuie investit continuu în reparația și izolarea acestora
Pierderile generate de transportul agentului termic, dar și costurile cu acesta sunt suportate tot de consumatori, chiar dacă în acest moment populația nu resimte toată această povară din cauza subvențiilor oferite de primărie, sau prin acumularea datoriilor care ulterior vor fi stinse de minister ( tot din banii contribuabililor ).
Precum termocentralele, și rețeaua de transport a agentului termic este în cele mai multe cazuri tot veche, generatoare de costuri cu reparațiile. Avariile dese nu numai că necesită costuri mari de întreținere, dar si pierderi ocazionate de acestea. Toate aceste costuri vor fi plătite în final tot de consumatori.
Există posibilitatea de a reface complet toată rețeaua de transport, cu materiale mai bune, cu izolație mai bună, care să reducă simțitor costurile ulterioare cu întreținerea dar si pierderile de pe drum. Aceasta însă presupune lucrări mari si costisitoare, spargerea străzilor în tot orașul care ulterior trebuie reasfaltate. Aceste investiții nu prea se justifică având în vedere că pretul de producție al gigacaloriei este oricum foarte mare, și, luându-se în calcul și aceste investiții care ar face doar să crească prețul.
Aici intervine și factorul de corupție, pentru că avem cazuri, inclusiv în Drobeta Turnu Severin, unde rețeaua a fost refăcută pe bani publici, însă după doar câțiva ani s-a observat că lucrarea a fost făcuta de formă, au fost folosite materiale proaste și starea rețelei e la fel de proastă.
O idee pentru reducerea costurilor cu transportul este construirea de termocentrale de cartier. Această idee a fost implementată în Pitești, unde costul pentru producerea și transportul energiei termice în astfel de termocentrale este de 290 ron, mai mult deacat costul cu o centrala pe gaz, care e în jur de 200 de lei și are incluse si costurile pentru transport.
Instalațiile din blocuri sunt vechi, iar distribuția pe verticală generează probleme în contorizarea energiei termice și probleme pentru proprietari
Nu doar termocentralele și rețeaua de transport sunte învechite. În cele mai multe cazuri, instalațiile de distribuție a energiei termice în blocuri și în apartamente sunt și ele într-o stare foarte proastă. Unii proprietari au ales ca, pe cheltuiala lor să înlocuiască toată instalația de distribuție și caloriferele din apartamente. Dacă nu ar fi făcut asta riscau ca țevile să se înfunde de tot și să nu mai aiba căldura. Reparațiile periodice la instalații sunt mai mult decât necesare. Atunci când oamenii se gândesc dacă să investească într-o centrală proprie de apartament sau într-un alt sistem individual de producere al energiei termice, ia în calcul doar costurile ocazionate de trecerea la noul sistem, fără să țină cont că în viitorul apropiat vor fi necesare investitii în instalația de distribuție din apartament și a țevilor din bloc, dacă aleg să rămână pe sistemul centralizat de termoficare.
În modul de distribuție a instalației pe verticală ( conductele trec mai multe camere din apartament, de la un vecin la altul ), proprietarii trebuie să plătească și căldura care trece prin subsol sau prin țevi, chiar dacă acesta dorește să optimizeze consumul și să mai închidă din calorifere. Acest fapt face ca proprietarul să plătească sume consistemte chiar dacă are toate caloriferele închise. Investiția modificării instalației de distribuție și trecerea acesteia pe verticală ( conducta principală trece pe casa scării și de acolo să inte în fiecare apartament, cu un contor de căldura, astfel încât fiecare proprietar să plătească doar ce consumă ), este foarte costisitoare și s-ar putea să depăsească, din punct de verede al costurilor, investiția într-un alt sistem individual de producere al energiei termice.
Repartizarea costurilor în sistemul de distribuție pe orizontală se face cu repartitoare de costuri, a căror citire se face doar de firme specializate care percep un tarif pentru fiecare calorifer în parte. Încă un cost care se adaugă la prețul energiei termice plătit în final de proprietari.
O altă problemă apare în cazul în care proprietarul nu locuiește o perioadă în apartament, acesta va plăti în continuare căldura și nu are posibilitatea de a controla costurile. Același lucru este valabil și pentru persoane aflate în dificultate financiară, care nu își pot reduce costurile pentru a depăși această situație.
Singurul argument în favoare sistemului cetrnalizat ar fi fost că întreținerea unei termocentrale e mai ieftină decât întreținerea a zeci de mii de centrale de apartament sau sisteme de producere a energiei.
Sistemul centralizat nu e format doar din termocentrală, dar și din rețeaua de distribuție, punctele termice, instalația din subsolurile blocurilor, instalația de distribuție, instalațiile de contorizare. Întretinerea tutoror acestor sisteme se adună și astfel acest avantaj al sistemelor centralizate să nu mai fie valabil azi.
Modificări ale legislației și perspective de viitor
Trendul evoluțiilor în domeniul energiei, dar și legislația europeană și națională nu sunt încurajatoare pentru sistemele centralizate de încălzire. Acestea se îndreaptă pe de o parte spre individualizarea completă și contorizarea corectă a consumurilor, iar pe de altă parte spre eliminarea subvențiilor generalizate ( pentru toată lumea ), fără de care sistemele centralizate vor avea viață grea.
Producția de energie electrică se orientează foarte mult spre surse regenerabile: hidro, solar și eolian, si se îndepărtează de sursele de producere care ar fi avut potențial de producere a energiei termice în co-generare. În plus, investițiile în surse regenerabile are potențialul de a reduce costurile de producție al energiei electrice, fapt ce face ca un sistem de încălzire individual pe bază de curent să fie mai avantajos decât încălzirea centralizată.
Articolul 10, alineatul 5 din Legea 121/2014 spune că proprietarii din imobile de tip condominiu sunt obligați să își monteze contoare individuale de măsurare a energiei termice. Asta înseamnă că instalația de distribuție din condominiu ar trebui schimbată pe orizontală, astfel încât conducta principală să treacă pe casa scării si de acolo să intre în fiecare apartament, cu un contor pentru măsurarea energiei termice reale consumate, fără ca proprietarul să mai fie pus să plătească ce trece prin subsol sau prin țevi, în cazul în care decide să nu consume energie termică într-o anumită perioadă sau în anumite camere. Asta presupune însă investitii mari, care nu se merită în condițiile în care oricum energia termica este scumpă și investiția într-o soluție individuală ar fi de preferat.
Ce spune Art. 10, alineatul 5 din legea 121/2014: „În imobilele de tip condominiu racordate la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică este obligatorie montarea contoarelor până la 31 decembrie 2016 pentru individualizarea consumurilor de energie pentru încălzire/răcire şi apă caldă la nivelul fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie. În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor este obligatorie montarea repartitoarelor individuale de costuri pe toate corpurile de încălzire din fiecare unitate imobiliară în parte.”
Conform legii 196/2016, de la 1 aprilie 2018 nu se vor mai putea acorda subvenții generalizate la energia termică, ci se vor putea acorda doar persoanelor cu venituri mici, pe bază de cerere. Scopul este o direcționare a subvențiilor către persoanele care au cea mai mare nevoie de ea. Suvenția generalizată poate fi considerată ajutor de stat pentru producătorul de energie termică, ceea ce va deveni ilegal. Prețul încălzirii în sistemul centralizat va deveni scump pentru cei cu venituri medii sau mari, și îi va face pe aceștia să caute alte surse de încălzire. Impactul acestei modificări ar putea fi o avalanșă de debranșări, ceea ce ar putea duce într-un final la punerea pe butuci întregul sistem centralizat din orașe. Și cei cu venituri mici care beneficiază de ajutorul de încălzire vor avea avantaje dacă găsesc altă sursă mai ieftină, pentru că ajutorul pe care îl vor primi va fi procent sau sumă fixă dintr-un cost mult mai mic, deși la ei impactul de preț nu va fi la fel de mare ca la cei care nu primesc acel ajutor.
Situația sistemelor centralizate de încălzire în țară
Foarte multe orașe mari din țară au renunțat deja la sistemele centralizate de energie termică. Asta s-a întâmplat în Alba Iulia, Baia Mare, Bistriță Năsăud, Brăila, Piatra-Neamț, Slatina, Slobozia, Zalau. În alte reședințe de județ sunt foarte puțini abonați rămași conectati la sistemul de termoficare, iar închiderea acestora e doar o chestiune de timp.
În fiecare an foarte mulți locuitori renunță la sistemul centralizat, optând pentru alte soluții, cei mai multi la centrale individuale pe gaz, dar și pe soluții pe curent, care la o izolație bună a locuinței pot avea costuri decente. Din cauza scăderii clienților și a costurilor mari de întreținere, în fiecare an sunt orașe care renunță definitiv la termoficarea centralizată a orașului.